ființare

română

Etimologie

Din a ființa.

Pronunție

• AFI: /fi.in'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ființare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ființare	ființări
Articulat	ființarea	ființările
Genitiv-Dativ	ființării	ființărilor
Vocativ	ființare	ființărilor

1. existență, viață, ființă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• inferați
• înfierat

Referințe

• DEX '98 via DEX online