Sari la conținut

ființare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a ființa.

Pronunție

  • AFI: /fi.in'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ființare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ființare ființări
Articulat ființarea ființările
Genitiv-Dativ ființării ființărilor
Vocativ ființare ființărilor
  1. existență, viață, ființă.


Traduceri

Anagrame

Referințe