înfiera

română

Etimologie

Din în- + fier.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fjeˈra/

Verb

Conjugarea verbului înfiera
Infinitiv	a înfiera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înfierez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înfiereze
Participiu	înfierat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit.
2. (v.tranz.) (fig.) a condamna cu toată severitatea, a osândi în public; a stigmatiza.

Cuvinte derivate

• înfierare
• înfierat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• inferai

Referințe

• DEX '98 via DEX online