sfârși

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă sŭvŭršiti.

Pronunție

  • AFI: /sfɨrˈʃi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) sfârși
Infinitiv a (se) sfârși
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) sfârșesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) sfârșească
Participiu sfârșit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta.
    A sfârși o lucrare începută.
  2. a termina de vorbit, a nu mai avea nimic de spus; a încheia cele spuse.
    sfârșesc discuția.
  3. (reg.) a înfăptui, a realiza.
  4. a consemna până la sfârșit; a epuiza.
  5. (v.refl. și intranz.) a ajunge la capăt, a lua sfârșit, a se termina.
    Toate trec și se sfârșesc.
    S-a sfârșit și vacanța!
  6. (despre obiecte) a se termina cu...
  7. (v.intranz.) (despre oameni) a ajunge într-un anume fel, într-o anumită situație; (urmat de un infinitiv precedat de prep. "prin") a ajunge să...
    Ei sfârșeau prin a se convinge.
  8. (v.refl.) a-și pierde viața, a se prăpădi, a muri.
    Fericirea lui s-a sfârșit.
  9. (v.tranz.) a omorî.
  10. (v.refl.) a avea o senzație de sfârșeală, de leșin; a fi istovit, sleit de puteri.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A sfârși cu ceva = a nu se mai ocupa cu ceva, a nu mai vorbi de ceva
  • A sfârși cu cineva = a rupe relațiile cu cineva, a se supăra pe cineva
  • A o sfârși rău = a termina o activitate printr-un eșec


Traduceri

Etimologie

Din sfârși.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru sfârși.

Referințe