holtei

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din ucraineană холтяй (holtjaj).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
holtei
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ holtei holtei
Articulat holteiul holteii
Genitiv-Dativ holteiului holteilor
Vocativ holteiule holteilor
  1. bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar.
  2. (rar) tânăr bun de însurat; flăcău.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din a holtei.

Pronunție

  • AFI: /hol.te'i/


Verb


Conjugarea verbului
holtei
Infinitiv a holtei
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
holteiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să holteiască
Participiu holteit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei; a burlăci.


Traduceri

Referințe