holtei

română

Etimologie

Din ucraineană холтяй (holtjaj).

Pronunție

• AFI: /hol'tej/

Substantiv

Declinarea substantivului holtei
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	holtei	holtei
Articulat	holteiul	holteii
Genitiv-Dativ	holteiului	holteilor
Vocativ	holteiule	holteilor

1. bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar.
2. (rar) tânăr bun de însurat; flăcău.

Cuvinte derivate

• holtei
• holteiaș
• holteie

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din a holtei.

Pronunție

• AFI: /hol.te'i/

Verb

Conjugarea verbului holtei
Infinitiv	a holtei
Indicativ prezent pers. 1 sg.	holteiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să holteiască
Participiu	holteit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei; a burlăci.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online