flagranță
Etimologie
Din franceză flagrance.
Pronunție
- AFI: /fla'gran.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului flagranță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | flagranță | invariabil |
| Articulat | flagranța | invariabil |
| Genitiv-Dativ | flagranței | invariabil |
| Vocativ | flagranță | invariabil |
- caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, fapt incontestabil.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online