flancare
română
Etimologie
Din a flanca.
Pronunție
- AFI: /flan'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului flancare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | flancare | flancări |
| Articulat | flancarea | flancările |
| Genitiv-Dativ | flancării | flancărilor |
| Vocativ | flancare | flancărilor |
- acțiunea de a flanca și rezultatul ei; încadrare pe flancuri.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online