flanca

română

Etimologie

Din franceză flanquer.

Pronunție

• AFI: /flan'ka/

Verb

Conjugarea verbului flanca
Infinitiv	a flanca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	flanchez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să flancheze
Participiu	flancat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unități militare; a ataca dintr-o parte.
2. (v.tranz.) (fig.) a însoți pe cineva (pentru a-l păzi).
3. (v.tranz.) (despre un grup de clădiri) a mărgini de o parte și de alta.

Cuvinte derivate

• flancare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online