fluorură

română

Etimologie

Din franceză fluorure.

Pronunție

• AFI: /flu.o'ru.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului fluorură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fluorură	fluoruri
Articulat	fluorura	fluorurile
Genitiv-Dativ	fluorurii	fluorurilor
Vocativ	fluorură	fluorurilor

1. compus al fluorului cu un element chimic sau cu un radical organic; sare a acidului fluorhidric.

Cuvinte derivate

• fluorurat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online