radical

română

Etimologie

Din franceză radical, germană Radikal.

Pronunție

• AFI: /ra.di'kal/

Adjectiv

Declinarea adjectivului radical
	Singular	Plural
Masculin	radical	radicali
Feminin	radicală	radicale
Neutru	radical	radicale

1. de bază, fundamental, esențial.
2. (adverbial) din temelie, cu desăvârșire, complet.
3. (despre tratamente, leacuri) care vindecă în întregime, complet.
4. care preconizează reforme adânci, acțiuni hotărâtoare; schimbări fundamentale.

Cuvinte derivate

• radicalist
• radicaliza

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului radical
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	radical	radicali
Articulat	radicalul	radicalii
Genitiv-Dativ	radicalului	radicalilor
Vocativ	radicalule	radicalilor

1. (mat.) rădăcină.
2. simbolul matematic care exprimă o extragere de rădăcină.
3. (chim.) grupare de atomi care rămâne neschimbată într-o reacție chimică și care se comportă ca un element unic.
4. (lingv.) rădăcină.

Cuvinte compuse

• axă radicală
• plan radical

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căldări
• dracila

Referințe

• DEX '98 via DEX online