flutur

română

Etimologie

Din fluture.

Pronunție

• AFI: /ˈflu.tur/

Substantiv

1. (pop.) fluture

Etimologie

Din flutura.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru flutura.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru flutura.

---

albaneză

(shqip)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /flu.ˈtuɾ/

Substantiv

flutur f.

1. fluture
2. molie
3. vierme de gălbează