flutur

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din fluture.

Pronunție

  • AFI: /'flu.tur/


Substantiv

  1. (pop.) fluture


Verb

  1. forma de persoana I singular la indicativ prezent pentru a flutura


Traduceri





albaneză

(shqip)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /flu.ˈtuɾ/


Substantiv

flutur f.

  1. fluture
  2. molie
  3. vierme de gălbează