gălbează
 |
 |
 |
 |
română
Etimologie
Din latină clāvĕlla, cu metateza *calvella > *călbea și cu sufixul -ză, confer franceză clavelée („boală, dropică”), italiană chiavello (Battisti, II, 896). Compunerea cu -ză este curentă în română, confer cinteză, pupăză, spetează, sfârlează, etc.
Schimbarea c > g, care apare frecvent la inițială, pare a indica o confuzie cu galben. În sfârșit, numele plantei se datorează întrebuințării ei în medicina populară, confer spaniolă hepatica.
Se consideră în general că etimonul cuvântului este albanezul gëljbazë sau këljbazë (Cihac, II, 717; Meyer 222; Pușcariu 696; Philippide, I, 256 și II, 702; Pascu, II, 220; DAR; Capidan, Raporturile, 530; Candrea; Scriban; Rosetti, II, 113); însă cuvântul albanez nu a fost explicat până în prezent și rezultatul lui pare a indica un împrumut din română.
În aceeași situație se află neogrecul ϰαλμπάτσα (kalmpatsa) (Meyer, Neugr. St., II, 75; Murnu, Lehnwörter, 26), și săsescul galbiaze. Legătura cu chelbe, sugerată de DAR, nu este evidentă. Pentru Lahovary 327, este vorba de un cuvânt anterior indoeuropean. După Scriban, derivarea s-ar explica mai bine plecând de la galben, cu schimbare de sufix galbĭnus > galbĭdus; însă această ipoteză nu pare corectă.
Pronunție
- AFI: /gəl'be̯a.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului gălbează | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gălbează | gălbeze |
| Articulat | gălbeaza | gălbezele |
| Genitiv-Dativ | gălbezei | gălbezelor |
| Vocativ | gălbează | gălbezelor |
- (entom.) (Fasciola hepatica) vierme parazit care trăiește în căile biliare ale ovinelor și bovinelor.
- (med.vet.) boală de ficat a ovinelor și a bovinelor, provocată de gălbează.
- (bot.) numele a patru specii de plante parazite din familia cucutei:
Sinonime
- 2: (med.vet.) distomatoză, fascioloză
- 3: (bot.) cuscută; torțel
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
|
|
|
|
Referințe
- DEX '98, DER via DEX online