fonic

română

Etimologie

Din franceză phonique.

Pronunție

• AFI: /'fo.nik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului fonic
	Singular	Plural
Masculin	fonic	fonici
Feminin	fonică	fonice
Neutru	fonic	fonice

1. construit din sunete; privitor la sunete.
2. (despre consoane) care se pronunță cu vibrarea coardelor vocale; sonor.

Cuvinte derivate

• antifonic
• fonoizolant
• fonoizolare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înfoc

Referințe

• DEX '98 via DEX online