fonotecă
română
Etimologie
Din franceză phonothèque.
Pronunție
- AFI: /fo.no'te.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fonotecă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fonotecă | fonoteci |
| Articulat | fonoteca | fonotecile |
| Genitiv-Dativ | fonotecii | fonotecilor |
| Vocativ | fonotecă | fonotecilor |
- colecție de înregistrări sonore pe discuri, pe benzi de magnetofon etc., care se folosește la sonorizarea unor producții artistice (în cinematografie, televiziune, etc.).
- mobilă sau încăpere special amenajată în care este depozitată o astfel de colecție.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online