forjă
română
Etimologie
Din franceză forge.
Pronunție
- AFI: /'for.ʒə/
Substantiv
| Declinarea substantivului forjă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | forjă | forje |
| Articulat | forja | forjele |
| Genitiv-Dativ | forjei | forjelor |
| Vocativ | forjă | forjelor |
- instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării lor la cald.
- cantitate de metal care se încălzește o dată la forjă.
- forjărie.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online