Sari la conținut

frâuleț

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din frâu + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /frɨ.uˈleʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
frâuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frâuleț frâulețe
Articulat frâulețul frâulețele
Genitiv-Dativ frâulețului frâulețelor
Vocativ frâulețule frâulețelor
  1. (pop.) diminutiv al lui frâu.


Traduceri

Anagrame

Referințe