frana

Vezi și : frană, frâna, frână

română

Etimologie

Din frană.

Pronunție

• AFI: /ˈfra.na/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru frană.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Probabil din latină *fragĭna < frangĕre.

Pronunție

• AFI: /ˈfrana/

Substantiv

frana f., frane pl.

1. alunecare de teren, frană, ebulment, surpare de pământ
2. (fig.) o pierdere totală

Sinonime

• 1: scoscendimento, smottamento, franamento

Cuvinte apropiate

• franamento
• franare
• franoso

Expresii

• essere una frana in qualcosa

Vezi și

• cedimento
• crollo

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Din franare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru franare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru franare.