fuștaș

română

Din fuște + sufixul -aș.

Declinarea substantivului fuștaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fuștaș	fuștași
Articulat	fuștașul	fuștașii
Genitiv-Dativ	fuștașului	fuștașilor
Vocativ	fuștașule	fuștașilor

(în țară românească și în moldova) soldat înarmat cu o fuște, care făcea parte din garda personală a domnilor până în sec. xIX; lăncier.