fulgerător

română

Etimologie

Din a fulgera + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ful.ʤe.rə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului fulgerător
	Singular	Plural
Masculin	fulgerător	fulgerători
Feminin	fulgerătoare	fulgerătoare
Neutru	fulgerător	fulgerătoare

1. iute (ca fulgerul), rapid.
2. (fig.) (despre privire) rapid; pătrunzător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online