fulger

De la Wikționar, dicționarul liber
Fulger

română

Etimologie

Din latină fŭlgĕr, în loc de fŭlgur.

Pronunție

  • AFI: /ˈful.ʤer/


Substantiv


Declinarea substantivului
fulger
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fulger fulgere
Articulat fulgerul fulgerele
Genitiv-Dativ fulgerului fulgerelor
Vocativ fulgerule fulgerelor
  1. fenomen atmosferic care constă într-o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui nor.
    Un fulger apare pe cer, va ploua.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Traduceri

Etimologie

Din fulgera.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru fulgera.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru fulgera.

Referințe