fulger

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Fulger

română

Etimologie

Din latină fŭlgĕr, în loc de fŭlgur.

Pronunție

  • AFI: /'ful.ʤer/


Substantiv


Declinarea substantivului
fulger
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fulger fulgere
Articulat fulgerul fulgerele
Genitiv-Dativ fulgerului fulgerelor
Vocativ ' '
  1. fenomen atmosferic care constă într-o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui nor.
    Un fulger apare pe cer, va ploua.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe