fulger
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Etimologie
Din latină fŭlgĕr, în loc de fŭlgur.
Pronunție
- AFI: /ˈful.ʤer/
Substantiv
Declinarea substantivului fulger | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | fulger | fulgere |
Articulat | fulgerul | fulgerele |
Genitiv-Dativ | fulgerului | fulgerelor |
Vocativ | fulgerule | fulgerelor |
- fenomen atmosferic care constă într-o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui nor.
- Un fulger apare pe cer, va ploua.
Sinonime
- (met.) (rar) străfulgerare, (pop.) scăpărare, scăpărat, (reg.) sfulger, (înv. și pop. fig.) săgeată
Cuvinte derivate
- fulgera
- fulgerare
- fulgerat
- fulgerător
- fulgerătură
- fulgerește
- sfulgera
- sfulgerare
- sfulgerat
- străfulgera
- străfulgerare
- străfulgerat
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Traduceri
fenomen atmosferic care constă într-o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori
|
|
Etimologie
Din fulgera.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru fulgera.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru fulgera.