fulgerătură

română

Etimologie

Din a fulgera + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ful.ʤe.rə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului fulgerătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fulgerătură	fulgerături
Articulat	fulgerătura	fulgerăturile
Genitiv-Dativ	fulgerăturii	fulgerăturilor
Vocativ	fulgerătură	fulgerăturilor

1. (rar) faptul de a fulgera; fulger, fulgerare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online