fulgerare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a fulgera.

Pronunție

  • AFI: /ful.ʤe'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
fulgerare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fulgerare fulgerări
Articulat fulgerarea fulgerările
Genitiv-Dativ fulgerării fulgerărilor
Vocativ fulgerare fulgerărilor
  1. acțiunea de a fulgera și rezultatul ei; lumină ca de fulger; scânteiere, lucire, fulgerătură.
  2. (fig.) senzație, durere scurtă și violentă.
  3. (fig.) durată scurtă; clipă, moment.


Traduceri

Referințe