De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din furculiță + lingură.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului furculingură
|
f.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ-Acuzativ
|
furculingură
|
furculinguri
|
Articulat
|
furculingura
|
furculingurile
|
Genitiv-Dativ
|
furculingurii
|
furculingurilor
|
Vocativ
|
'
|
'
|
- tacâm hibrid bazat pe modelul unei linguri, dar și cu dinți precum o furculiță.
Traduceri
Referințe