furculingură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din furculiță + lingură.

Pronunție

  • AFI: /fur.kuˈliŋ.gu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
furculingură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ furculingură furculinguri
Articulat furculingura furculingurile
Genitiv-Dativ furculingurii furculingurilor
Vocativ ' '
  1. tacâm hibrid bazat pe modelul unei linguri, dar și cu dinți precum o furculiță.


Traduceri

Referințe