găsitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a găsi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /gə.si'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
găsitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ găsitor găsitori
Articulat găsitorul găsitorii
Genitiv-Dativ găsitorului găsitorilor
Vocativ găsitorule găsitorilor
  1. persoană care a găsit un obiect pierdut.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe