găsitor

română

Etimologie

Din a găsi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /gə.si'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului găsitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	găsitor	găsitori
Articulat	găsitorul	găsitorii
Genitiv-Dativ	găsitorului	găsitorilor
Vocativ	găsitorule	găsitorilor

1. persoană care a găsit un obiect pierdut.

Cuvinte derivate

• găsitoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• grațios

Referințe

• DEX '98 via DEX online