găvan

română

Etimologie

Din bulgară ваган (vagan), sârbocroată vagan.

Pronunție

• AFI: /gə'van/

Substantiv

Declinarea substantivului găvan
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	găvan	găvane
Articulat	găvanul	găvanele
Genitiv-Dativ	găvanului	găvanelor
Vocativ	găvanule	găvanelor

1. (pop.) scobitură, adâncitură pe care o prezintă un obiect.
2. orbita ochiului.
3. obiect sau parte a unui obiect care prezintă o scobitură; (în special) strachină sau blid (de lemn); conținutul unui astfel de vas.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online