scobitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a scobi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /sko.bi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scobitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scobitură scobituri
Articulat scobitura scobiturile
Dativ-Genitiv scobiturii scobiturilor
Vocativ scobitură scobiturilor
  1. loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; săpătură.
  2. văgăună.
  3. parte scobită a unui obiect.
  4. lucrare în formă de șanț executată într-un zăcământ minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul.


Traduceri

Anagrame

Referințe