gaiter

Vezi și : Gaiter

catalană

Din gaita („cimpoi”) +‎ -er.

gaiter m., gaiters pl.

Din franceză guêtre („ghetră”), care provine din franceză medie guiestres, guestes, din franceză veche *gueste < limba francă *wasta, *wastija, din proto-germanică *wastijō („îmbrăcăminte”).

Înrudit cu germană medie de sus wester, engleză veche wæstling și limba gotică 𐍅𐌰𐍃𐍄𐌹 (wasti).

gaiter, pl. gaiters

Conjugarea verbului to gaiter
Infinitiv	to gaiter
Prezent simplu pers. 3 sg.	gaiters
Trecut simplu	gaitered
Participiu trecut	gaitered
Participiu prezent	gaitering