garçon

Vezi și : garcon

engleză

(English)

Variante

• garcon

Etimologie

Împrumutat din franceză garçon.

Pronunție

• AFI: /ga(ɹ)ˈsɔ̃/

Substantiv

garçon, pl. garçons

1. garson, chelner, ospătar

   Garçon, we are ready to order.

Sinonime

• waiter

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche garçun‎ („servitor, paj”), cazul oblic pentru gars < limba francă *wrakjō ‎(„servitor, băiat”). Provine din proto-germanică *wrakjô ‎(„exilat”).

Înrudit cu germană veche de sus wrecheo, recko (astăzi în germană Recke), saxonă veche wrekkio‎, engleză veche wreċċa și ‎poate limba nordică veche rekkr.

Pronunție

• AFI: /ɡaʁ.sɔ̃/
•  Audio^fișier

Substantiv

garçon m., garçons pl.

1. băiat

   Il a deux garçons et une fille.‎

2. băiat tânăr
3. (p.ext.) celibatar
4. garson, chelner, ospătar

   Garçon, l'addition s'il vous plaît.‎

Sinonime

• 1: gamin
• 2: jeune homme

Cuvinte derivate

• garçonnage
• garçonnaille
• garçonne
• garçonner
• garçonnet
• garçonnier
• garçonnière
• garçonnisme

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

garçon boucher garçon boulanger garçon charcutier garçon coiffeur garçon d'ascenseur garçon d'écurie garçon d'étage garçon d'honneur garçon de bain garçon de bord garçon de bureau garçon de cabine garçon de café garçon de cage garçon de cirque

garçon de cour garçon de courses garçon de ferme garçon de laboratoire garçon de magasin garçon de ménagerie garçon de piste garçon de recettes garçon de salle garçon épicier garçon manqué garçon pâtissier vieux garçon vie de garçon

Hipernime

• mâle

Vezi și

• fille
• fils

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

portugheză

(português)

Etimologie

Confer garçom.

Pronunție

• AFI: /ɡaʀˈsõ/

Substantiv

1. formă alternativă pentru garçom.