germana

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Germana, germană, ģermāņa, ĝermana

română

Etimologie

Din germană.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru germană.

Etimologie

Din german.

Adjectiv

  1. forma de feminin singular articulat pentru german.





catalană

(català)

Etimologie

Din germà („frate”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ʒerˈma.na/, /d͡ʒeɾˈma.na/
  • (oriental) AFI: /ʒərˈma.nə/


Substantiv

germana f., germanes pl.

  1. soră
  2. (bis.) soră

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





esperanto

(Esperanto)

Etimologie

Inevitabil din latină Germanus, Germani („poporul Germaniei”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

germana, pl. germanaj

  1. german
  2. (în forma la germana) (limba) germană

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din germano.

Pronunție

  • AFI: /d͡ʒerˈmana/


Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru germano.





latină

(Latina)

Etimologie

Din germānus.

Pronunție

  • AFI: /ˈɡer.ma.na/


Adjectiv

  1. forma de nominativ feminin singular pentru germānus.
  2. forma de vocativ feminin singular pentru germānus.
  3. forma de nominativ neutru plural pentru germānus.
  4. forma de acuzativ neutru plural pentru germānus.
  5. forma de vocativ neutru plural pentru germānus.


Substantiv

  1. forma de ablativ singular pentru germānus.





portugheză

(português)

Etimologie

Din germano.

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /ʒɨɾˈma.nɐ/


Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru germano.


Substantiv

  1. forma de singular feminin pentru germano.





spaniolă

(español)

Etimologie

Din germano.

Pronunție

  • AFI: /xerˈma.na/


Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru germano.


Substantiv

  1. forma de singular feminin pentru germano.