ghimpe

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
ghimpe
Ghimpele unui arbore
Ghimpilor unui porc spinos

română

Etimologie

Origine incertă.

Probabil din latină *pŭngŭlum, de unde provine și italiană pungolo (Arch. glott., XIII, 398; Prati 802), și cu schimbare de sufix, pungello (REW 6851). De la *punglu s-a ajuns prin metateză la *glumpu > *ghiumpu (ca în *quaglum > chiag), redus prin disimilație la ghimp(u).

Se presupune în general că termenul român derivă din albaneză gjemb, gljimp (Cihac, II, 717; Meyer 140; Philippide, II, 713; Jokl 26-28; Rosetti, II, 117); însă chiar varianta consonantismului albanez dovedește că trebuie plecat de la un etimon romanic în gl-, al cărui rezultat ar trebui să fie diferit în albaneză, confer *glemus > albaneză ljëms, glandis > albaneză ljende. Este evident că albaneză provine din română.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ghimpe
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ghimpe ghimpi
Articulat ghimpele ghimpii
Genitiv-Dativ ghimpelui ghimpilor
Vocativ ghimpe ghimpilor
  1. (bot.) fiecare dintre prelungirile tari și ascuțite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte părți ale unor plante; spin.
  2. (zool.) fiecare dintre țepii care acoperă corpul unor animale (în special corpul ariciului).
  3. (bot.; pop.) scaiete.
  4. (art.) numele a două dansuri populare românești; melodie după care se execută fiecare dintre aceste dansuri.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A avea (sau a simți) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o supărare sau o nemulțumire (nedestăinuită nimănui)
  • A sta (sau a ședea ca) pe ghimpi = a nu mai avea răbdare, a fi extrem de nerăbdător


Traduceri

Referințe