țeapă
română
Etimologie
Din slavă (veche) čepati. Sau împrumutat din albaneză thep („vârf, punct”) sau un termen de substrat înrudit cu acesta.
Pronunție
- AFI: /'ʦe̯a.pə/
Substantiv
| Declinarea substantivului țeapă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țeapă | țepi |
| Articulat | țeapa | țepile |
| Genitiv-Dativ | țepii | țepilor |
| Vocativ | țeapă | țepilor |
- par lung și ascuțit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); (p.restr.) vârful unui astfel de par.
- prelungire ascuțită și țepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase în pământ după ce plantele au fost cosite.
- ghimpe, așchiuță, spin.
- (la pl.) păr aspru, ghimpos care acoperă corpul unor animale.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online