girafa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Girafa, girafă, ĝirafa

română

Etimologie

Derivat regresiv din girafă.

Pronunție

  • AFI: /ʤi'ra.fa/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru girafă.





catalană

(català)

Etimologie

Din arabă زَرَافَة (zarāfa), care provine din persană زرناپا (zurnāpā); compus din زرنا (zurnā, „zurnă, fluier”) + پا (pā, „picior”).

Confer spaniolă jirafa.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /d͡ʒiˈɾa.fa/
  • (central, oriental) AFI: /ʒiˈɾa.fə/


Substantiv

girafa f., girafes pl.

  1. (zool.) girafă
  2. (tehn.) girafă

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





interlingua

(interlingua)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

girafa

  1. girafă (mamifer)





occitană

(occitan)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

girafa

  1. girafă (mamifer)





piemonteză

(Piemontèis)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

girafa

  1. girafă (mamifer)





portugheză

(português)

Etimologie

Din arabă الزرافة (zarâfa), prin italiană giraffa.

Pronunție

  • AFI: /ʒi'ɾa.fɐ/


Substantiv

girafa f., girafas pl.

  1. girafă
  2. (pop.) persoană înaltă și slabă, girafă
  3. (p. ext.) suport de microfon, girafă

Sinonime

Referințe





venețiană

(vèneto)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

girafa

  1. girafă (mamifer)