gluma

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : glumă

română

Etimologie

Din glumă.

Pronunție

  • AFI: /ˈɡlu.ma/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru glumă.





catalană

(català)

Etimologie

Din latină glūma („glumă”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈɡlu.ma/
  • (central, oriental) AFI: /ˈɡlu.mə/


Substantiv

gluma f., glumes pl.

  1. (bot.) glumă

Vezi și

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină glūma („glumă”).

Pronunție

  • AFI: /ˈɡluma/


Substantiv

gluma f., glume pl.

  1. (bot.) glumă

Vezi și

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din verbul glūbō („a dezghioca, a depănușa, a decortica”).

Pronunție

  • AFI: /ˈɡluː.ma/


Substantiv


Declinarea substantivului
glūma
f. Singular Plural
Nominativ glūma glūmae
Genitiv glūmae glūmārum
Dativ glūmae glūmīs
Acuzativ glūmam glūmās
Ablativ glūmā glūmīs
Vocativ glūma glūmae
  1. (bot.) pleavă, vânturătură
  2. (bot.) glumă

Cuvinte apropiate

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină glūma („glumă”).

Pronunție

  • AFI: /ˈɡlu.ma/


Substantiv

gluma f., glumas pl.

  1. (bot.) glumă

Vezi și

Referințe