grația

română

Etimologie

Din franceză gracier. Confer italiană graziare.

Pronunție

• AFI: /gra.ʦi'a/

Verb

Conjugarea verbului grația
Infinitiv	a grația
Indicativ prezent pers. 1 sg.	grațiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să grațieze
Participiu	grațiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului.

Cuvinte derivate

• grațiere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• agrăit
• argați
• garați
• girata
• grăita
• atragi
• râgâit

Referințe

• DEX '98 via DEX online