gravură
Etimologie
Din franceză gravure.
Pronunție
- AFI: /gra'vu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului gravură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gravură | gravuri |
| Articulat | gravura | gravurii |
| Genitiv-Dativ | gravurii | gravurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- gravare
- gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief.
- placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă.