îngropa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în + groapă.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.gro'pa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îngropa
Infinitiv a (se) îngropa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îngrop
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îngroape
Participiu îngropat
Conjugare I

I.

  1. (v.tranz.) a băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial); a înmormânta, a înhuma, a astruca.

II.

  1. (v.tranz. și refl.) a (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ.
    Ce ai îngropat acolo?
  2. (v.tranz.) a mușuroi o plantă.
  3. (fig.) a (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părțile; a (se) înfunda.
    Îngropase fața în palme.
  4. (v.refl.) a se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea; a se înmormânta.

Sinonime

I.

II.

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe