guița

română

Etimologie

Din guiț.

Pronunție

• AFI: /gu.iˈʦa/

Verb

Conjugarea verbului guița
Infinitiv	a guița
Indicativ prezent pers. 1 sg.	guiț
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să guițe
Participiu	guițat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre porci; adesea fig.) a scoate strigăte caracteristice speciei; a covița.

Cuvinte derivate

• guițare
• guițat
• guițătură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• gâtui

Referințe

• DEX '98 via DEX online