guița

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din guiț.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
guița
Infinitiv a guița
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
guiț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să guițe
Participiu guițat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre porci; adesea fig.) a scoate strigăte caracteristice speciei; a covița.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe