gurmă
Etimologie
Din franceză gourme.
Pronunție
- AFI: /'gur.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului gurmă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gurmă | gurme |
| Articulat | gurma | gurmele |
| Genitiv-Dativ | gurmei | gurmelor |
| Vocativ | gurmă | gurmelor |
- boală infecțioasă a mânjilor și a cailor tineri, manifestată prin febră, catar nazal și abcese ale unor ganglioni.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online