gurmă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză gourme.

Pronunție

  • AFI: /'gur.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
gurmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gurmă gurme
Articulat gurma gurmele
Genitiv-Dativ gurmei gurmelor
Vocativ gurmă gurmelor
  1. boală infecțioasă a mânjilor și a cailor tineri, manifestată prin febră, catar nazal și abcese ale unor ganglioni.


Traduceri

Anagrame

Referințe