hăbuc

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
hăbuc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hăbuc hăbuci
Articulat hăbucul hăbucii
Genitiv-Dativ hăbucului hăbucilor
Vocativ hăbucule hăbucilor
  1. (adjectival) rupt în bucăți, distrus; încurcat, încâlcit.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (reg.) A (se) rupe, a (se) face hăbuc (i) = a (se) rupe în bucăți, a (se) distruge; a (se) încurca, a (se) încâlci


Traduceri

Referințe