hașură
română
Etimologie
Din franceză hachure.
Pronunție
- AFI: /ha'ʃu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului hașură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hașură | hașuri |
| Articulat | hașura | hașurile |
| Genitiv-Dativ | hașurii | hașurilor |
| Vocativ | hașură | hașurilor |
- fiecare dintre liniile (negre), paralele sau întretăiate, egale ca grosime și trasate la distanțe egale pe o porțiune de desen sau de gravură, pentru a marca semitonurile sau umbrele pe o hartă sau pe un desen tehnic, pentru a da anumite indicații etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online