hașurator
română
Etimologie
Din a hașura + sufixul -tor. Confer franceză hachurateur.
Pronunție
- AFI: /ha.ʃu.ra'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului hașurator | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hașurator | hașuratoare |
| Articulat | hașuratorul | hașuratoarele |
| Genitiv-Dativ | hașuratorului | hașuratoarelor |
| Vocativ | hașuratorule | hașuratoarelor |
- instrument care servește la trasarea hașurilor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online