habituel
(français)
Etimologie
Din latină habituālis < compus din habitus („deprindere, obișnuință, obicei”) + -alis.
Înrudit cu catalană habitual, italiană abituale, portugheză habitual, română habitual și spaniolă habitual.
Pronunție
Adjectiv
| Declinarea adjectivului habituel | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | habituel | habituels |
| Feminin | habituelle | habituelles |