hal

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turcă hal.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
hal
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hal haluri
Articulat halul halurile
Genitiv-Dativ halului halurilor
Vocativ halule halurilor
  1. stare rea, situație vrednică de plâns.

Locuțiuni

  • (loc.adv.) În așa hal () ... = în așa măsură (că)...
  • Într-un hal... sau Într-un hal fără (de) hal = în cea mai proastă stare.

Expresii

  • A nu avea hal să... = a nu fi în stare, a nu putea să..


Traduceri

Referințe