hal

română

Etimologie

Din turcă hal.

Pronunție

• AFI: /hal/

Substantiv

Declinarea substantivului hal
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hal	haluri
Articulat	halul	halurile
Genitiv-Dativ	halului	halurilor
Vocativ	halule	halurilor

1. stare rea, situație vrednică de plâns.

Locuțiuni

• (loc.adv.) În așa hal (că) ... = în așa măsură (că)...
• Într-un hal... sau Într-un hal fără (de) hal = în cea mai proastă stare.

Expresii

• A nu avea hal să... = a nu fi în stare, a nu putea să..

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online