halucinație
Etimologie
Din latină hallucinatio. Confer franceză hallucination.
Pronunție
- AFI: /ha.lu.ʧiˈna.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului halucinație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | halucinație | halucinații |
| Articulat | halucinația | halucinațiile |
| Genitiv-Dativ | halucinației | halucinațiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate.
- Am avut o halucinație.
- produs al acestei stări; nălucire, vedenie.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
o nălucire
|
|