hebetudine
română
Etimologie
Din franceză hébétude < latină hebetudo, hebetudinis.
Pronunție
- AFI: /he.be'tu.di.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului hebetudine | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hebetudine | hebetudini |
| Articulat | hebetudinea | hebetudinile |
| Genitiv-Dativ | hebetudinii | hebetudinilor |
| Vocativ | hebetudine | hebetudinilor |
- stare maladivă de toropeală, din care cauză bolnavul este cufundat într-o amorțire generală, fără delir sau halucinații.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online