horeț

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ho'reʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului horeț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	horeț	horețe
Articulat	horețul	horețele
Genitiv-Dativ	horețului	horețelor
Vocativ	horețule	horețelor

1. (reg.) împletitură de nuiele în formă de coș cilindric, folosită la păstrarea în apă a peștelui prins.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online