hrentui

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /hren.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) hrentui
Infinitiv	a (se) hrentui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) hrentuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) hrentuiască
Participiu	hrentuit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (reg.) a se strica; a se hodorogi.
2. (v.refl.) a se împrăștia, a se risipi.

Cuvinte derivate

• hrentuit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online