hodorogi
română
Etimologie
Din hodorog.
Pronunție
- AFI: /ho.do.ro'ʤi/
Verb
| Conjugarea verbului hodorogi | |
| Infinitiv | a hodorogi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
hodorogesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să hodorogească |
| Participiu | hodorogit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (despre vehicule, mai ales despre vehicule uzate, vechi; la pers. 3) a face zgomot (mare) în mers; a hurui.
- (v.intranz.) a face zgomot cotrobăind undeva.
- (v.intranz.) (fig.) a vorbi mult, tare și fără rost.
- (v.refl.) (despre lucruri) a se uza, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui.
- (v.refl.) (fig.) (despre oameni) a se șubrezi, a se ramoli de boală sau de bătrânețe.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online