Sari la conținut

hodorogi

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din hodorog.

Pronunție

  • AFI: /ho.do.ro'ʤi/


Verb


Conjugarea verbului
hodorogi
Infinitiv a hodorogi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
hodorogesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să hodorogească
Participiu hodorogit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre vehicule, mai ales despre vehicule uzate, vechi; la pers. 3) a face zgomot (mare) în mers; a hurui.
  2. (v.intranz.) a face zgomot cotrobăind undeva.
  3. (v.intranz.) (fig.) a vorbi mult, tare și fără rost.
  4. (v.refl.) (despre lucruri) a se uza, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui.
  5. (v.refl.) (fig.) (despre oameni) a se șubrezi, a se ramoli de boală sau de bătrânețe.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe