hurducătură
română
Etimologie
Din a hurduca + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /hur.du.kə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului hurducătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hurducătură | hurducături |
| Articulat | hurducătura | hurducăturile |
| Genitiv-Dativ | hurducăturii | hurducăturilor |
| Vocativ | hurducătură | hurducăturilor |
- zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online