hurduca
română
Variante
Etimologie
Formație onomatopeică.
Pronunție
- AFI: /hur.du'ka/
Verb
| Conjugarea verbului hurduca | |
| Infinitiv | a hurduca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
hurduc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să hurduce |
| Participiu | hurducat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina.
- (v.intranz.) (reg.) a face zgomot mare; a hurui.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online