zdruncinătură

română

Etimologie

Din a zdruncina + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /zdrun.ʧi.nə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului zdruncinătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zdruncinătură	zdruncinături
Articulat	zdruncinătura	zdruncinăturile
Genitiv-Dativ	zdruncinăturii	zdruncinăturilor
Vocativ	zdruncinătură	zdruncinăturilor

1. scuturătură, zguduire; zguduitură, hurducătură.
2. (fig.) dezechilibru, tulburare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online